Noaptea Institutelor Culturale 2009

Iată că nu a trecut mult timp de la terminarea Noaptea Institutelor Culturale, iar primele reacţii „culturale” nu au întârziat să apară.

Alături de iubita mea, Florentina, am aflat de „Noaptea Institutelor Culturale” din suplimentul special B-24-FUN, cu o săptămână înainte de startul evenimentului. Fiind o susţinătoare a evenimentelor culturale de calitate, s-a ocupat de promovarea evenimentului pe blogul personal, http://springflower24.wordpress.com, cât şi pe grupurile de discuţie la care ea a fost înscrisă.
Vineri, 26 iunie 2009, am pornit la ora 19 de acasă, înarmaţi cu suplimentul special B-24-FUN şi dornici să degustăm specialităţile culinare şi prezentările de animaţii şi filme pregătite de Institutele participante.

20:00
Prima oprire din noaptea de neuitat pe care am trăit-o între 26 şi 27 iunie a fost la Centrul Cultural Ceh, unde am gustat adevărate opere de artă – bomboane belgiene, aranjate frumos pe o masă gata-gata să fie dărâmată de pofta vizitatorilor. Imediat ce ne-am luat porţia de dulce, am părăsit Centrul Ceh şi ne-am îndreptat spre Batişte, promiţând clădirii impozante de lângă Universitate că ne vom întoarce la miezul nopţii să vizionăm programul de animaţii.

Degustare de bomboane belgiene la Centrul Ceh

Bomboane delicioase la Centrul Ceh

20:15
Cu gândul la British Council, situat undeva lângă Piaţa Romană, am dorit să vizităm şi Centrul Cultural al Republicii Ungare şi Institutul Cervantes. Ajunşi pe strada Batiştei nr. 39 şi trecând pe lângă oamenii care aduceau trandafiri şi omagii regelui pop, Michael Jackson, care a trecut în nefiinţă joi noapte, am ajuns în curtea Centrului Cultural al Republicii Ungare. Aici, oamenii serveau specialităţi culinare care mai de care, iar noi ne-am sărăţit limbile cu o porţie de brânză delicioasă. Nu am plecat de aici înainte de a intra în clădirea institutului, de unde am ridicat bucăţica de puzzle şi unde am observat o expoziţie de jucării neaşteptată. Fiind un pasionat de trenuri şi modelism feroviar, am zărit în vitrină două trenuleţe care mi-au plăcut foarte mult.

Centrul Cultural al Republicii Ungare

Interiorul cladirii

Vitrina cu trenulete

Vitrina cu trenulete

20:25
Ne aşteptam ca autobuzele nopţii să apară, însă nu ne-am lăsat aşteptaţi şi am continuat să mergem spre Institutul Cervantes. Aici am văzut o clădire impozantă şi remarcată de cuvintele agăţate de faţada clădirii: „Amor”, „Chevere” şi „Hola”. Iubitei mele îi place mult limba spaniolă, astfel că ne vom interesa, pe viitor, când vom dispune de resurse financiare, de urmarea şi calificarea de cursuri intensive de limba spaniolă. Aici ne-a întâmpinat un personal drăguţ, ne-a oferit bucăţica de puzzle şi am văzut curtea unde va fi avut să aibă loc lansări de carte. Tot de aici am aflat de revista de cultură cinematografică, Film Menu. Am ridicat un exemplar, iar acum, când scriu aceste rânduri, îl răsfoiesc şi promit să mă uit pe el mai târziu.

Institutul Cervantes

Rasteluri pentru bicicletele Cicloteque

Lansare de carte la Institutul Cervantes

20:40
Întrucât norii de afară se făceau din ce în ce mai negri, am mers în ritm rapid de-a lungul traseului special RATB şi am trecut prin Piaţa Spaniei, continuând pe Bulevardul Dacia. Suntem amândoi spirite atrase de ideea de Quest, de găsirea de obiective culturale şi de trăirea unor experienţe noi.

Piata Spaniei

Institutul Francez a fost, cred, centrul cultural care s-a remarcat cel mai bine în ceea ce priveşte design-ului şi a modului de primire al oaspeţilor. Se ştie că francezii râd, dansează, apreciază arta culinară şi sunt plini de viaţă. Pe mesele din curtea institutului erau expuse specialităţi culinare, de la ciocolată franţuzească cu 45% lapte până la colecţii rare de vinuri, de care nu prea am avut curaj să ne atingem datorită preţurilor cam piperate. În orice caz, drapelul francez arborat şi vălurile albe luminate de mătase din faţa Institului Francez ne-au creat o stare aparte.

Institutul francez

20:50
British Council, aşa avea să cheme locul unde ne-am petrecut seara toridă de vară, care avea să se stingă cu o ploaie torenţială. Activităţile care au avut loc aici ne-au plăcut foarte, foarte mult. Deşi era multă lume şi spaţiile erau nu foarte mari, copii, tineri, adulţi şi vârstnici au participat, cu mare drag, la târgul de carte, la Fun Science (unde am aflat cum poate un ou fiert să intre într-o sticlă cu gât îngust) şi la toate celelalte programe propuse de British Council. Însă, până una-alta, am savurat câte o îngheţată delicioasă, care a fost oferită gratuit la intrarea în clădirea Institutului. Acest start „delicios” a fost foarte apreciat de noi şi am aşteptat să înceapă programul mult-aşteptat şi anume: „Descifrează tainele Universului”.

British Council

Fun Science la British Council

Ne simţeam ca în Regatul Marii Britanii, pentru că fiecare sală de acolo purta nume de oraşe: Cardiff, Belfast, Edinburgh, Glasgow, Manchester. Universul avea să fie explorat de către noi în sala Edinburgh, unde ne-au aşteptat oameni ca Magda Stavinski, membru al Centrului de Educaţie al Uniunii Astronomice Internaţionale şi Dragoş Braşov, preşedinte al Observatorului Astronomic al Palatului Naţional al Copiilor. Am fost profund impresionaţi de informaţiile pe care le-am descoperit aici, d-na Magda Stavinski vorbind atât de frumos despre cele toate cele 4 observatoare astronomice din Bucureşti şi secretele acestora, despre Anul Astronomiei 2009 şi de ce a fost ales tocmai acum (400 de ani de la inventarea telescopului de către Galileo Galilei). Totodată, cei trei voluntari ai clubului Urania ne-au prezentat detalii fascinante care ne-au demonstrat cât de mici suntem în raport cu… Universul. Astăzi, 27 iunie, încă de dimineaţă, Florentina s-a înscris în grupul de discuţii SARM – „Acel Univers pe care îl căutaţi demult!” şi doreşte să se implice în activităţile acestui grup.

D-na astronom,Magda Stavinski, descifrandu-ne tainele Universulu

Dragos Brasov, explicând Sistemul Solar

Cele 60 de minute în care s-a vorbit despre Soare, Lună, Pământ, Calea Lactee, Star Trek şi NASA au rămas puternic impregnate în minţile noastre dornice de cunoaştere şi încă mai doream să fim purtaţi printre galaxii, nebuloase şi constelaţii. Pentru că m-am implicat activ în prezentare, am primit o insignă cu sigla „Descoperă Universul” şi mi-am adus aminte cum, de mic copil, urmăream cu nerăbdare episoadele scurte despre Univers la Teleenciclopedia, difuzate pe postul naţional de televiziune.

Insigna Descopera Universul 2009

Mini Dictionar de Astronomie

Dorim, astfel, să punem multe bile albe în curtea British Council, care au oferit o organizare de succes şi au mobilizat oameni dornici să aducă aminte bucureştenilor că există o sumedenie de activităţi la care sunt invitaţi să participe.

23:00
Numai bine că s-a terminat ploaia, că ne-am îndreptat spre Institutul Francez pentru a participa la concursurile organizate aici. Din păcate, am ajuns prea târziu, organizatorii de acolo cerându-şi scuze pentru asta. Dar am urcat apoi în sala Atrium, am admirat baloanele cu heliu care stăteau suspendate într-o sala numai bună de dansat. Am dorit să plecăm de aici cu un suvenir, astfel că am cumpărat o ciocolată Grand Lait 45% şi un pachet de ceai Pina Colada, al cărui miros ne-a plăcut foarte mult şi… imediat după ce terminăm să vă trimitem impresiile noastre, vom savura ceaiul mult-dorit.

Bunatati la Institutul Francez

Bufetul plutitor

Cumparaturi in stil francez

Ceai aromat Pina Colada

Ciocolata Grand Lait 45%

23:25
Copacii din zonă şi clădirea Institutului Francez erau luminate într-un stil modern şi deosebit de frumos şi ne-am despărţit, cu greu, pentru a merge şi la celelalte Institute. Am aşteptat câteva minute autobuzul oferit de RATB şi ne-am îndreptat spre Piaţa Presei Libere. Ne-am speriat foarte tare când am trecut pe lângă Millenium Center, clădirea de lângă Biserica Armenească, clădire care s-a distrus într-o mare parte datorită unui incendiu foarte grav. Autobuzul s-a întors şi a luat-o spre Piaţa Victoriei, unde ne-a lăsat la Bulevardul Aviatorilor, în dreptul Străzii Alexandru.

Incendiu la Millenium Business Center

23:40

Clădirile Institutului Cultural Român şi Institutului Italian de Cultură erau aşezate faţă în faţă, astfel că am putut obţine cele două piese ale puzzle-ului. Din păcate, programul Institutului Italian s-a terminat la ora la care am ajuns, însă la ICR am admirat expoziţia de fotografie „Bucureştiul fiecăruia”. Am dorit să aducem şi noi fotografii cu Bucureştiul, însă vă ataşez acum câteva instantanee surprinse de pe Intercontinental. Poate vă întrebaţi cum am ajuns aici? Ei bine, în noiembrie 2008 am participat la „Questiunea Bucureşti”, un maraton în centrul istoric al capitalei, unde am avut de descoperit vestigiile culturale româneşti. Un obiectiv din acest maraton a fost şi urcarea până la etajul 22 al Intercontinentalului, unde ne-am simţit excepţional.

Sala mare a Institutului Cultural Roman

Bucurestiul fiecaruia, expozitie de fotografie la ICR

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

00:00
Am părăsit cele două institute culturale pentru a ajunge la ultimul de pe lista noastră, Institutul Polonez. De aici am luat şi ultimul puzzle pentru bufniţa noastră cu sprâncene de culoare mov şi cu ochii verzi. Ne-am întors cu un autobuz al nopţii la Centrul Ceh, unde aveam să urmărim câteva animaţii foarte interesante, dintre care ne-a plăcut cel mai mult: „Histoire a la Gomme”.

Traseul RATB dedicat Noptii Institutelor Culturale

Autobuz RATB oferit gratuit bucurestenilor pentru Noaptea Institutelor Culturale

1:30

Tot la Centrul Ceh, de la 1.30, avea să înceapă „On the attic (Who has his birthday today)”, regizat de Jiri Barta, care ne-a şi vorbit într-o limbă engleză perfectă şi cu un accent slav de care mie îmi place. Prezenţa motivului trenului şi a impiegatului de mişcare în animaţia „On the Attic” mi-au mers direct la inimă, pentru că, aşa cum am zis, sunt un pasionat înrăit după trenuri şi după tot ce ţine de acestea.

Expozitie de animatie la Centrul Ceh

Jiri Barta, vorbind despre animatia On the Attic

În final, suntem mulţumiţi de cum s-a desfăşurat totul şi mulţumim, pe această cale, tuturor organizatorilor care au transformat o noapte de 26/27 iunie într-una culturală, de neuitat. Cel mai mult ne-a plăcut la Institutul British Council, unde dorim să mai mergem amândoi şi să fim la curent cu activităţile care se desfăşoară acolo.

Tudosă Mihai-Marian,

student anul I, Universitatea „Politehnica” Bucuresti, Facultatea de Transporturi

About these ads