Orient Express, garat pe linia 14 in Bucuresti

A sosit în România pe 30 august prin Punctul de Trecere a Frontierei Curtici, din judeţul Arad, orele 23.30. A poposit la Sinaia pe 31 august, unde cei aproape 100 de călători au vizitat Castelul Peleş şi Mănăstirea Sinaia. Următoarea oprire avea să fie în Gara de Nord, la ora 14 şi câteva minute. Pasagerii au făcut un tur al Bucureştiului şi au înnoptat la Hotel Hilton. Ca un fapt divers, fiecare dintre participanţii turului intercontinental a ales să plătească între 6.000 şi 7.500 de Euro.

15 vagoane, 2 locomotive, 100 de pasageri

O tabela de calatorie mai speciala

A ajuns de 120 ori pe tărâmul României, acesta circulând încă din 5 iunie 1883. Trenul a unit Parisul cu  Istanbulul şi trece prin şapte ţări şi prin oraşele Nancy, Strasbourg, Munchen, Viena, Budapesta, Szeged, Timişoara, Bucureşti, Giurgiu, Smârdan, parcurcând peste 2.600 km. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, 1939 – 1945, Orient Express a încetat să mai circule.

‘The train against which all other luxury trains are measured’ – Vanity Fair, April 2009

Afis cu Orient Express intr-o rama electrica z6100, Suceava – Campulung Moldovenesc

Fiecare compartiment este dotat cu un corp de toaletă dotat cu apă rece şi caldă. În timp ce pasagerii servesc masa în vagoanele restaurant, personalul trenului transformă compartimentul de dormit într-un living. Bucătarii de origine franceză pregătesc mese gurmande şi de pe masa pasagerilor nu lipsesc preparate culinare ca escalop de foie-gras (32 de euro porţia), caviar Baccari (220 de euro de 75 de grame) şi caviar beluga (390 de euro/50 de euro). Înaintea fiecărui mic-dejun, prânz sau cină, un şef de vagon preia confirmarea participării la masă şi oferă un meniu cu preparate extra pe care distinşii călătorii doresc să  guste.

Vedere a ultimelor 3 vagoane a Orientului Express

În cadrul vagonului Lalique, se află un spaţiu rezervat acelora care doresc să-şi exprime dragostea pentru  perechea sa, dăruindu-i un cadou „valoros”. Colecţia de accesorii care poate  fi achiziţionată din Catalogul „Venice Simplon-Orient-Express”.

Branza frantuzeasca in… burduf de Orient Express

Cele 15 vagoane au fost construite în timpul anilor 20’-30’, cheltuindu-se peste 16 milioane de dolari. Trenul a trecut prin multe evenimente, şi anume: înzăpeziri, atacuri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a servit ca vagon de transport pentru diverse personalităţi europene şi a inspirat filmul de lung-metraj „Murder on the Orient Express”.

Întrucât am fost prezent şi la faţa locului, cât şi pe site-ul oficial al trenului, www.orient-express.com, doresc să redau câteva informaţii despre fiecare vagon în parte şi fotografiile aferente.

3309 – Sleeping Car
Acest vagon-cuşetă este cel mai vechi din seria de vagoane ale trenului Orient Express şi a fost construit în 1926 în Belgia. A circulat exclusiv în componenţa „hotelului de cinci stele”, iar în 1929 a fost blocat timp de 10 de zile de ninsorile abundente. Trenul a fost surprins la aproximativ 100 de km de Istanbul, iar călătorii au supravieţuit mulţumită ajutorului acordat de localnici.

No. 3309

Vagonul 61 87 06-70 309 – 6

No. 3309

Detaliu sigla producatorului

No. 3309, detaliu caseta tehnica

No. 3309, vagon din anii 30 pe boghiuri de 160 km/h

3473 – Sleeping Car
Vagonul a fost construit în 1929, în Marea Britanie, la Birmingham. Interiorul a fost gândit de Morison şi a fost decorat cu ghirlande şi flori. Vehiculul feroviar şi-a început serviciul în cadrul trenului ce lega Parisul de Riviera, „Train Bleu”.

No. 3473

Cuseta No. 3473

Osie monobloc, capabila de viteze europene

No. 3473

3552 – Sleeping Car
A fost construit în Franţa şi decorat de către Nelson cu o delicateţe aparte. În anii 30 ai secolului trecut, a mers pe ruta Express-ului „Pyrénées-Côte d’Argent”. În timpul războiului, a fost adăpostit la Lourdes şi apoi a funcţionat ca hotel. Cuşeta a circulat pe traseul express-ului „Costa Vasca”.

Fum la Cuseta No. 3552

No. 3552

61 87 06-70 552-1

Venice Simplon – Orient Express

3482 – Sleeping Car
Construit în 1929 şi decorat de Maple într-un stil geometric abstract numit „Trapeze”. La fel ca şi 3473, a debutat în a transporta călători pe ruta trenului „Train Bleu”, ca mai apoi să circule şi pe itinerariul trenului „Rome Express”. În timpul războiului, vagonul a servit drept hotel în Lyon.

No. 3482

61 87 06-70 482-1

No. 3482

3544 – Sleeping Car
Designul acestui vagon-cuşetă a fost gândit de către René Prou şi a fost construit în Franţa. A funcţionat pe rutele Express-urilor „Pyrénées-Côte d’Argent Express” şi „Train Bleu”. A staţionat în timpul crizei la St. Denis, Paris, ca mai apoi să circule între Paris şi Marseilles în trenul „Rome Express”. În 1946 a fost trimis la Amsterdam pentru a face parte din componenţa Trenului Regal Danez. Cu doi ani mai târziu a circulat pe ruta trenului „Train Bleu”, ca mai apoi să intre în componenţa Trenului „Orient Express”.

No. 3544

61 87 06-70 544 – 8

Voiture Lits No. 3544

Burduf de lux

3915 – Sleeping Car

Vagonul nr. 3915

Sageata albastra vs. Orient Express

61 87 06-70 915-0

No. 3915

Service Car No. 3915

4110 – Dining Car
„Etoile du Nord” a fost construit în 1926 la Smethwick de către Birmingham Railway and Carriage and Wagon Co. şi este considerat a fi cel mai frumos vagon din Europa. A călătorit între Paris şi Amsterdam, la fel ca şi vagonul-restaurant 4095. De asemenea, a circulat şi în Spania, între 1961 şi 1970 pe distanţa Cadiz şi Sevilia.

No. 4110

61 87 08-70 110-6

No. 4110

4141 – Dining Car
„Lalique Pullman” a văzut lumina zilei în 1929 şi a circulat ca vagon de clasa I. A circulat în zona Coastei de Azur, între Paris şi Calais. Restaurat la Bremen, după 1981 a făcut parte din trenul Venice Simplon – Orient-Express.

No. 4141

61 87 09-70 141-0

No. 4141

Decor exterior vagon No. 4141

\

4095 – Dining Car
Denumit şi „Voiture Chinoise”, a fost construit în 1927 în Birmingham. A circulat între Paris şi Amsterdam, via Bruxelles, călătorind astfel pe o distanţă de 560 km.

Vagon restaurant No. 4095

61 87 08-70 095-9

No. 4095

3674 – Bar Car
Vagon bar-restaurant construit în 1931, acesta a circulat în Vestul Europei între Spania şi Franţa.

Bar Car No. 3674

No. 3674

61 87 09-70 674-0

No. 3674

3912 – Sleeping Car

No. 3912

Spre Istanbul…

No. 3912 produs in Belgia, pentru transport de calatori in lux

61 87 06-70 912-7

No. 3912

3525 – Sleeping Car
Acest vagon de dormit a fost construit în Franţa şi a fost decorat de către René Prou. A călătorit pe ruta trenului express „Pyrénées Côte d’Argent”, Paris – Biarritz. A funcţionat în rutele trenurilor „Train Bleu” şi „Rome Express”, ca mai apoi să staţioneze în timpul războiului la Lourdes.

No. 3525

61 87 06-70 525-7

No. 3525

3555 – Sleeping Car
A circulat în componenţa trenurilor „Pyrénées-Côte d’Argent Express” în anii 1930, „Costa Vasta Express”, „Orient Express” între 1949 şi 1961, „Nord Express” între 1961 şi 1969, „Sud Express” între 1969 şi 1971. În timpul războiului a funcţionat ca hotel în Lyon.

Vagon de lux francez No. 3555

Detaliu cuseta No. 3555

61 87 06-70 555-4

No. 3555

3483 – Sleeping Car
Construit în Birmingham în 1929, a fost decorat de către Morison şi a fost decorat cu ghivece de flori. Şi-a „trăit” tinereţea în cadrul trenurilor „Train Bleu”, „Rome Express” şi „Nord Express”. Până în 1948, când a fost integrat în componenţa trenului „Orient Express”, a circulat pe rute ca Paris – Roma sau Biarritz – Brig.

No. 3483

61 87 06-70 483-9

No. 3483

3539 – Sleeping Car
Construit în Franţa, are un design asemănător vagonului 3525. A circulat timp de un an în componenţa trenului „Train Bleu”, ca mai apoi să circule şi în Express-ul „Pyrénées Côte d’Argent”. Din cauza crizei de atunci, a staţionat până în 1936, când şi-a reluat „viaţa de cuşetă” în cadrul trenului „Rome Express”. A fost în grija US Army Transportation Corps între 1945 şi 1947.

No. 3539

61 87 06-70 539-8

No. 3539

Interior de lux

Trenul „Orient Express” a plecat din Gara Bucureşti Nord pe 1 septembrie 2009, ora 9 şi 5 minute, îndreptându-se spre Giurgiu cu locomotivele GM 65-1395-6 şi 63-1326-6. Mi s-au părut interesante luminile de avertizare plasate la sfârşitul trenului, care se pot în vedea în fotografiile de mai jos. Destinaţia finală va fi Istanbul, unde călătorii din Europa, America şi Australia vor avea să ajungă în Asia, cu ajutorul unui tren intercontinental, cu ajutorul unui tren care transformă visele câtorva oameni în realitate, vise legate de vizitarea Turciei, României, Austriei, Ungariei, Bulgariei, Germaniei şi… locul de plecare, Franţa.

Locomotiva GM 65-1395-6

Locomotiva GM 63-1326-6

Orient Express se pregateste de plecare spre Istanbul

Spre Istanbul, verde pentru Orient Express

Si s-a dus…

În realizarea acestui blog, am folosit câteva informaţii de pe site-ul oficial de internet al trenului, www.orient-express.com .

Si ne revedem la anul…

Alături de iubita mea, Florentina, am aflat de „Noaptea Institutelor Culturale” din suplimentul special B-24-FUN, cu o săptămână înainte de startul evenimentului. Fiind o susţinătoare a evenimentelor culturale de calitate, s-a ocupat de promovarea evenimentului pe blogul personal, http://springflower24.wordpress.com, cât şi pe grupurile de discuţie la care ea a fost înscrisă.
Vineri, 26 iunie 2009, am pornit la ora 19 de acasă, înarmaţi cu suplimentul special B-24-FUN şi dornici să degustăm specialităţile culinare şi prezentările de animaţii şi filme pregătite de Institutele participante.

20:00
Prima oprire din noaptea de neuitat pe care am trăit-o între 26 şi 27 iunie a fost la Centrul Cultural Ceh, unde am gustat adevărate opere de artă – bomboane belgiene, aranjate frumos pe o masă gata-gata să fie dărâmată de pofta vizitatorilor. Imediat ce ne-am luat porţia de dulce, am părăsit Centrul Ceh şi ne-am îndreptat spre Batişte, promiţând clădirii impozante de lângă Universitate că ne vom întoarce la miezul nopţii să vizionăm programul de animaţii.

Degustare de bomboane belgiene la Centrul Ceh

Bomboane delicioase la Centrul Ceh

20:15
Cu gândul la British Council, situat undeva lângă Piaţa Romană, am dorit să vizităm şi Centrul Cultural al Republicii Ungare şi Institutul Cervantes. Ajunşi pe strada Batiştei nr. 39 şi trecând pe lângă oamenii care aduceau trandafiri şi omagii regelui pop, Michael Jackson, care a trecut în nefiinţă joi noapte, am ajuns în curtea Centrului Cultural al Republicii Ungare. Aici, oamenii serveau specialităţi culinare care mai de care, iar noi ne-am sărăţit limbile cu o porţie de brânză delicioasă. Nu am plecat de aici înainte de a intra în clădirea institutului, de unde am ridicat bucăţica de puzzle şi unde am observat o expoziţie de jucării neaşteptată. Fiind un pasionat de trenuri şi modelism feroviar, am zărit în vitrină două trenuleţe care mi-au plăcut foarte mult.

Centrul Cultural al Republicii Ungare

Interiorul cladirii

Vitrina cu trenulete

Vitrina cu trenulete

20:25
Ne aşteptam ca autobuzele nopţii să apară, însă nu ne-am lăsat aşteptaţi şi am continuat să mergem spre Institutul Cervantes. Aici am văzut o clădire impozantă şi remarcată de cuvintele agăţate de faţada clădirii: „Amor”, „Chevere” şi „Hola”. Iubitei mele îi place mult limba spaniolă, astfel că ne vom interesa, pe viitor, când vom dispune de resurse financiare, de urmarea şi calificarea de cursuri intensive de limba spaniolă. Aici ne-a întâmpinat un personal drăguţ, ne-a oferit bucăţica de puzzle şi am văzut curtea unde va fi avut să aibă loc lansări de carte. Tot de aici am aflat de revista de cultură cinematografică, Film Menu. Am ridicat un exemplar, iar acum, când scriu aceste rânduri, îl răsfoiesc şi promit să mă uit pe el mai târziu.

Institutul Cervantes

Rasteluri pentru bicicletele Cicloteque

Lansare de carte la Institutul Cervantes

20:40
Întrucât norii de afară se făceau din ce în ce mai negri, am mers în ritm rapid de-a lungul traseului special RATB şi am trecut prin Piaţa Spaniei, continuând pe Bulevardul Dacia. Suntem amândoi spirite atrase de ideea de Quest, de găsirea de obiective culturale şi de trăirea unor experienţe noi.

Piata Spaniei

Institutul Francez a fost, cred, centrul cultural care s-a remarcat cel mai bine în ceea ce priveşte design-ului şi a modului de primire al oaspeţilor. Se ştie că francezii râd, dansează, apreciază arta culinară şi sunt plini de viaţă. Pe mesele din curtea institutului erau expuse specialităţi culinare, de la ciocolată franţuzească cu 45% lapte până la colecţii rare de vinuri, de care nu prea am avut curaj să ne atingem datorită preţurilor cam piperate. În orice caz, drapelul francez arborat şi vălurile albe luminate de mătase din faţa Institului Francez ne-au creat o stare aparte.

Institutul francez

20:50
British Council, aşa avea să cheme locul unde ne-am petrecut seara toridă de vară, care avea să se stingă cu o ploaie torenţială. Activităţile care au avut loc aici ne-au plăcut foarte, foarte mult. Deşi era multă lume şi spaţiile erau nu foarte mari, copii, tineri, adulţi şi vârstnici au participat, cu mare drag, la târgul de carte, la Fun Science (unde am aflat cum poate un ou fiert să intre într-o sticlă cu gât îngust) şi la toate celelalte programe propuse de British Council. Însă, până una-alta, am savurat câte o îngheţată delicioasă, care a fost oferită gratuit la intrarea în clădirea Institutului. Acest start „delicios” a fost foarte apreciat de noi şi am aşteptat să înceapă programul mult-aşteptat şi anume: „Descifrează tainele Universului”.

British Council

Fun Science la British Council

Ne simţeam ca în Regatul Marii Britanii, pentru că fiecare sală de acolo purta nume de oraşe: Cardiff, Belfast, Edinburgh, Glasgow, Manchester. Universul avea să fie explorat de către noi în sala Edinburgh, unde ne-au aşteptat oameni ca Magda Stavinski, membru al Centrului de Educaţie al Uniunii Astronomice Internaţionale şi Dragoş Braşov, preşedinte al Observatorului Astronomic al Palatului Naţional al Copiilor. Am fost profund impresionaţi de informaţiile pe care le-am descoperit aici, d-na Magda Stavinski vorbind atât de frumos despre cele toate cele 4 observatoare astronomice din Bucureşti şi secretele acestora, despre Anul Astronomiei 2009 şi de ce a fost ales tocmai acum (400 de ani de la inventarea telescopului de către Galileo Galilei). Totodată, cei trei voluntari ai clubului Urania ne-au prezentat detalii fascinante care ne-au demonstrat cât de mici suntem în raport cu… Universul. Astăzi, 27 iunie, încă de dimineaţă, Florentina s-a înscris în grupul de discuţii SARM – „Acel Univers pe care îl căutaţi demult!” şi doreşte să se implice în activităţile acestui grup.

D-na astronom,Magda Stavinski, descifrandu-ne tainele Universulu

Dragos Brasov, explicând Sistemul Solar

Cele 60 de minute în care s-a vorbit despre Soare, Lună, Pământ, Calea Lactee, Star Trek şi NASA au rămas puternic impregnate în minţile noastre dornice de cunoaştere şi încă mai doream să fim purtaţi printre galaxii, nebuloase şi constelaţii. Pentru că m-am implicat activ în prezentare, am primit o insignă cu sigla „Descoperă Universul” şi mi-am adus aminte cum, de mic copil, urmăream cu nerăbdare episoadele scurte despre Univers la Teleenciclopedia, difuzate pe postul naţional de televiziune.

Insigna Descopera Universul 2009

Mini Dictionar de Astronomie

Dorim, astfel, să punem multe bile albe în curtea British Council, care au oferit o organizare de succes şi au mobilizat oameni dornici să aducă aminte bucureştenilor că există o sumedenie de activităţi la care sunt invitaţi să participe.

23:00
Numai bine că s-a terminat ploaia, că ne-am îndreptat spre Institutul Francez pentru a participa la concursurile organizate aici. Din păcate, am ajuns prea târziu, organizatorii de acolo cerându-şi scuze pentru asta. Dar am urcat apoi în sala Atrium, am admirat baloanele cu heliu care stăteau suspendate într-o sala numai bună de dansat. Am dorit să plecăm de aici cu un suvenir, astfel că am cumpărat o ciocolată Grand Lait 45% şi un pachet de ceai Pina Colada, al cărui miros ne-a plăcut foarte mult şi… imediat după ce terminăm să vă trimitem impresiile noastre, vom savura ceaiul mult-dorit.

Bunatati la Institutul Francez

Bufetul plutitor

Cumparaturi in stil francez

Ceai aromat Pina Colada

Ciocolata Grand Lait 45%

23:25
Copacii din zonă şi clădirea Institutului Francez erau luminate într-un stil modern şi deosebit de frumos şi ne-am despărţit, cu greu, pentru a merge şi la celelalte Institute. Am aşteptat câteva minute autobuzul oferit de RATB şi ne-am îndreptat spre Piaţa Presei Libere. Ne-am speriat foarte tare când am trecut pe lângă Millenium Center, clădirea de lângă Biserica Armenească, clădire care s-a distrus într-o mare parte datorită unui incendiu foarte grav. Autobuzul s-a întors şi a luat-o spre Piaţa Victoriei, unde ne-a lăsat la Bulevardul Aviatorilor, în dreptul Străzii Alexandru.

Incendiu la Millenium Business Center

23:40

Clădirile Institutului Cultural Român şi Institutului Italian de Cultură erau aşezate faţă în faţă, astfel că am putut obţine cele două piese ale puzzle-ului. Din păcate, programul Institutului Italian s-a terminat la ora la care am ajuns, însă la ICR am admirat expoziţia de fotografie „Bucureştiul fiecăruia”. Am dorit să aducem şi noi fotografii cu Bucureştiul, însă vă ataşez acum câteva instantanee surprinse de pe Intercontinental. Poate vă întrebaţi cum am ajuns aici? Ei bine, în noiembrie 2008 am participat la „Questiunea Bucureşti”, un maraton în centrul istoric al capitalei, unde am avut de descoperit vestigiile culturale româneşti. Un obiectiv din acest maraton a fost şi urcarea până la etajul 22 al Intercontinentalului, unde ne-am simţit excepţional.

Sala mare a Institutului Cultural Roman

Bucurestiul fiecaruia, expozitie de fotografie la ICR

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

Bucurestiul, vazut de pe Intercontinental, noiembrie 2008

00:00
Am părăsit cele două institute culturale pentru a ajunge la ultimul de pe lista noastră, Institutul Polonez. De aici am luat şi ultimul puzzle pentru bufniţa noastră cu sprâncene de culoare mov şi cu ochii verzi. Ne-am întors cu un autobuz al nopţii la Centrul Ceh, unde aveam să urmărim câteva animaţii foarte interesante, dintre care ne-a plăcut cel mai mult: „Histoire a la Gomme”.

Traseul RATB dedicat Noptii Institutelor Culturale

Autobuz RATB oferit gratuit bucurestenilor pentru Noaptea Institutelor Culturale

1:30

Tot la Centrul Ceh, de la 1.30, avea să înceapă „On the attic (Who has his birthday today)”, regizat de Jiri Barta, care ne-a şi vorbit într-o limbă engleză perfectă şi cu un accent slav de care mie îmi place. Prezenţa motivului trenului şi a impiegatului de mişcare în animaţia „On the Attic” mi-au mers direct la inimă, pentru că, aşa cum am zis, sunt un pasionat înrăit după trenuri şi după tot ce ţine de acestea.

Expozitie de animatie la Centrul Ceh

Jiri Barta, vorbind despre animatia On the Attic

În final, suntem mulţumiţi de cum s-a desfăşurat totul şi mulţumim, pe această cale, tuturor organizatorilor care au transformat o noapte de 26/27 iunie într-una culturală, de neuitat. Cel mai mult ne-a plăcut la Institutul British Council, unde dorim să mai mergem amândoi şi să fim la curent cu activităţile care se desfăşoară acolo.

Tudosă Mihai-Marian,

student anul I, Universitatea „Politehnica” Bucuresti, Facultatea de Transporturi

Iată că dacă anul trecut, Zilele FeRoviaRe 2007 au trecut fără ca să-mi dau seama de ele, anul acesta am întârziat la cursuri şi am admirat, atins, vorbit despre şi fotografiat “exponatele” prezente pe liniile 12, 13 şi 14 ale Gării de Nord. De la drezine la “Pheonix”, de la vagoane de dormit şi până la prima locomotiva diesel-electrică românească, adusă pe meleagurile noastre în 1959, toate au stat acolo, păzite de mecanici binevoitori, aşteptând să primească pasionaţi şi nu numai…
Cu mulţumiri Politehnicii Bucureşti… pentru oferirea unui loc de cămin în cadrul Regiei… vă prezint în continuare cu ce s-a mândrit fiecare producător în parte la Expoziţia “Zilelor FeRoviaRe 2008″.

1. Locomotiva electrică 45-0328-0 De cum intri în gară, pe linia 14 vezi o electrică fost-modernizată de Siemens, 45-0328-0, conectată la reţea şi care oferă încălzire, aer condiţionat şi energie electrică pentru diferiţii consumatori necesari pentru vagoanele pe care le are cuplate.